Amsterdam, o superbă capitală europeană, a cărei arhitectură în stil baroc de secol al XVll-lea impresionează la orice pas, în care biciclete mici și mari gonesc neobosite pe străzi de la prima oră a dimineții, iar câte o bărcuță plutește în tihnă pe râul Amstel, numele orașului trăgându-se din denumirea râului ce îl traversează.
Împărtășind aceeași pasinune, am călătorit cu cea mai bună prietenă, Didi, cea care de altfel, mă însoțește pe toate drumurile și este nelipsită atunci când punem bazele planului unei viitoare excursii. Avionul avea să decoleze la 9 dimineața din aeroportul Otopeni, iar după un zbor de aproximativ 3 ore, urma să punem piciorul în Țara Lalelelor. Sfatul pe care îl dau tuturor celor care aleg această destinație în lunile reci? Luați cele mai groase haine pe care le aveți în dulap, fără să vă gândiți nici măcar o secundă că ar fi nepotrivite, căci dimpotrivă, aș…
In cazul in care veti dori vreodata sa evadati si nu sunteti siguri inca dar parca ati alege Italia…oh, nu mai stati pe ganduri. Acum ceva luni mi-am luat sufletul(si portofelul) in dinti si am inceput sa planific o vacanta de mult dorita…Venetia. M-am gandit sa facem un city break nu doar in Venetia, asa ca am inceput cu Milano pentru 3 zile apoi mult visata Venetie, pentru 4 zile (insa nici o viata nu ti-ar fi de ajuns pentru a te putea bucura zilnic de atmosfera boema si iubirea transmisa de laguna venetiana). Daca alegeti sa faceti acest traseu, si aveti timp, va puteti opri si in Verona si de acolo o zi sa mergeti si in Gardaland (un parc de distractii in care v-ati distra la maxim timp de o zi sau chiar mai multe).
Ziua 1 – acomodarea
Ajunsi in Milano, ne-am plimbat mult pe jos, in fiecare zi avand vreo minim 15 km la bord. Dar a fost fun si mi se pare ca in modul asta descoperi orasul pe care-l vizitezi “at its best”. Ne-am cazat intr-un hotel relativ central, la vreo 2 km de centrul boem al orasului. Recomand hotelul, super curat si modern, la 100 m de statia de metrou, mic dejun bogat si variat, personalul mereu dispus sa-ti sara in ajutor. (https://www.ritter-hotel.com/). Prima zi a fost de acomodare, fiind deja putin obositi dupa zbor. Intai de toate, voiam sa mancam, nu neaparat din cauza poftei mele de mancare prezenta mereu, dar foamea chiar incepea sa prinda glas. Mare ne-a fost surprinderea cand am auzit ca este cam tarziu deja pentru pranz si ca localurile cel mai probabil sunt inchise(mintea mea deja radea, am crezut ca e de la foame…) insa in momentul in care am iesit din hotel in cautarea unui restaurant care sa ne satisfaca papilele gustative, ele chiar erau inchise. Atunci mi-am dat seama ca acesta este programul de pe care functioneaza ei. Deschid de dimineata pana in jurul orei 14:30, apoi inchid pana seara, in jurul orei 19 – 19:30. Nu mi-a fost mare surprinderea ca atunci cand am ajuns in centru, oamenii aproape trageau de tine numai sa te opresti la ei la masa. Sa nu fiti surprinsi cand veti descoperi ca la restaurant, pe nota de plata, vi se va adauga o taxa numita “coperto” de aprox. 3 euro/ pers, care nu include bacsisul, in functie de cat de central se afla restaurantul sau nu.
Ziua 2 – am fugit spre lacul Como
Cum am ajuns la gara centrala din Milano, ne-am suit in tren catre Varenna, care mi s-a parut cel mai accesibil orasel spre…paradis. Pentru doar 6,70 euro/ pers, in doar o ora ai ajuns la lacul Como. Noi ne-am plimbat si am explorat pentru cateva ore micul orasel paradisiac, am luat pranzul intr-un restaurant unde ne acompaniau niste ratuste, la o masa unde aveam vedere directa catre lac si ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna. Am mai mers pe un ponton unde am facut o scurta sedinta foto (nu m-am putut abtine :))) ), ne-am balacit putin apoi ne-am urcat in feribotul care ne ducea catre Bellagio (pretul unui bilet dus-intors este de 9,20 euro). Aici te poti plimba cu feribotul oriunde doresti, fiind suuper simplu prin nenumaratele variante care-ti sunt puse la dispozitie. Exista chiar si un day-pass care costa 15 euro si iti oferta acces la toate cursele feriboturilor de pe lacul Como. Noi am ales sa nu alergam dintr-un oras catre altul si sa avem timp sa le “degustam” pe fiecare in parte. Ne-am lasat condusi si atrasi de stradutele aristocratice, am mancat nelipsita inghetata si ne-am clatit ochii in magazinele care erau la tot pasul. De retinut este ca pe masura ce urci pe stradutele intortocheate, pe atat scad si preturile, deci nu va aventurati neaparat in primul magazin gasit. O gradina superba, eleganta si boema pe care o recomand este gradina Melzi, la intrarea careia vi se va oferi chiar si o harta, atat de imensa este.
P.S: Daca iti cumperi bilet spre Como si nu prinzi trenul pe care ti l-ai propus, don’t worry, biletul este valid aprox. 6 ore, indiferent ce tren alegi sa iei.
Am gasit chiar si o plaja ascunsa in Varenna deci…va puteti baga repede si costumele de baie in bagaj🌞
Bellagio la prima vedere👁☺️
Gradina Melzi, Bellagio✨🌴
Ziua 3 – Domul din Milano si trenul catre Venetia Mestre
In ultima zi am vizitat faimoasa si grandioasa catedrala Duomo di Milano cu cele 135 de turle ale sale. Ne-am luat un pass de 13 euro, am ales sa urcam pe scari, nu cu liftul, pentru a “gusta” experienta din plin. Apoi am pornit catre urmatoarea experienta mult asteptata:Venetiaaa, here we come!
Bilete pentru Milano – Venetia va puteti cumpara foarte usor de pe https://www.italotreno.it/en sau https://www.thetrainline.com/. Noi am facut in jur de 2h dar nici nu am simtit timpul. Trenul a fost atat de rapid incat abia am reusit sa-mi deschid cartea. Odata ajunsi in Mestre, ne-am cazat la hotel iar pe seara am explorat putin micul oras. Spre surprinderea noastra, orasul Mestre era cat se putea de pustiu si linistit. Am decis sa ne cufundam in linistea lui, sa luam cina in centru si sa ne pregatim pentru superbitatile ce ne asteptau ziua urmatoare.
Ziua 4 – descoperirea orasului iubirii
De Mestre si Venetia nu ne despartea decat un pod, “Ponte della Libertà”, pe care l-am strabatut cu autobuzul in doar 40 min. Autobuzul ne-a lasat in Piazzale Roma, si imediat dupa am inceput sa o luam, nerabdatori, la pas. Nu pot exprima in cuvinte sentimentele de caldura, iubire si beatitudine oferite de acest “oras pe apa”. Am decis sa nu ne lasam indrumati de harti, ci de placutele aflate pe fiecare straduta, care ne-au ghidat cum nu se putea mai bine. Ne-am lasat ademeniti de magazinele cu diverse rochite (ghinion, iubitule), de cele cu nelipsitele masti sau sticla de Murano (mi-am spus ca nu are rost sa luam din Venetia cand urma sa ajungem in Murano si sa cumparam de la “mama ei natura”, insa am avut surprinderea sa aflu ca in Murano, sticla de murano era mai costisitoare decat cea expusa in Venetia).
Ponte di Rialto, Piata San Marco, porumbeii, plimbarea cu gondola, pizza & pastele autentice si delicioase…nu mai zic de inghetata, Campanila si Basilica di San Marco…ma duce cineva inapoi?
Cum am ajuns, am pus ochii pe gondola si nu m-am lasat pana nu m-am delectat cu o plimbare prin Canal Grande. Pretul unei plimbari cu gondola este de 80 euro, apropo. Ce am mai vizitat: Campanila, cea mai inalta cladire – 99m, de unde poti vedea intreaga Venetie de la inaltime (intrare: 8 euro), Basilica din San Marco (intrarea este gratuita iar programul obisnuit este de la 9:30 – 17:00), vechiul si faimosul pod Rialto, ne-am lasat absorbiti de piazza San Marco, “atelierul de desen al Europei” si am mancat o pizza delicioasa la Farini (un fel de restaurant take-away, unde iti luai cate felii de pizza iti poftea sufletul).
Ziua 5 – navigatorii insulitelor
Dis de dimineata am plecat din Mestre catre Venetia, insa nu inainte de a ne cumpara de la hotel un 24h vaporetto pass, pentru 20 eur/pers.
Scala Contarini del Bevolo🥰
Ajunsi in Venetia, inainte sa ne aventuram catre noi meleaguri, am mai mers la o scurta sedinta foto la Scala Contarini del Bovolo (intrare:6 eur/pers), unde mi-a placut mult. Ne-am urcat apoi in vaporetto si am pornit spre Murano, unde am luat masa cu porumbeii si ne-am lasat inconjurati si atrasi de nenumaratele magazine ce vindeau sticla de murano. A urmat apoi Burano, de care m-am indragostit. Este o insula atat de mica, dar atat de colorata, incat la un moment dat ai putea avea senzatia ca e din turta dulce si ti-ar veni sa o mananci. Nu o mai lungesc, voi lasa cateva poze mai jos din care va puteti asuma voi propriile pareri:
Murano🎈Burano🌈
Ce va mai recomand sa vizitati in Venetia, in afara de cele mentionate:
Cafeneaua Florian, despre care se spune a fi cea mai veche cafenea din Europa, deschisa in 1720.
Palatul Dogilor
Palatul Santa Sofia (transport:vaporetto pana la statia Calle ca d’oro, pret:6 eur)
Basilica Santa Maria della Salute – una dintre cele mai mari biserici din Venetia (transport: vaporetto linia 1 pana la statia Salute/ intrarea gratuita)
In materie de mancare:
Pizzeria Farini, restaurantul Antica Adelaide, Vini da Gigio
Iar pentru o inghetata venetiana autentica:
Boutique del Gelato
Aladka Gellateria-Sorbeteria
P.S.: Cand mergeti cu trenul si cumparati biletele din gara, nu uitati sa le validati intotdeauna inainte de a urca in tren, pentru a evita o amenda nedorita. Daca le cumparati online, nu este nevoie de nicio validare :).
Si cam asa s-a terminat city break-ul nostru de vis, pe care abia astept sa il mai repet peste ceva timp. Va fi o adevarata placere🐒✨. Il recomand cu drag oricui doreste sa se mai desprinda putin din cotidian si sa isi umple sufletul de putina iubire.
Ti-a fost vreodata dor sa suferi? Sa plangi? Sa fii singur? Sa poti sa te cufunzi in cartea ta preferata si sa uiti de lumea din jur? Sa fii tu cu tine, fiindca esti singura persoana care te poate intelege pe deplin? Ti-a fost vreodata dor sa versi o lacrima pentru ca doar atunci ai simtit ca traiesti sau iubesti?
Dorul isi face aparitia in viata noastra zilnic, ora de ora si minut de minut, uneori facand-o doar prin intermediul gandurilor noastre si a subconstientului, facandu-ne greu sa realizam care ne sunt adevaratele placeri. Nu trebuie sa-ti fie dor neaparat de o persoana, de modul in care ea te-a facut sa te simti sau de amintirile pe care le aveti impreuna. Poate sa-ti fie dor de cainele sau pisica prietenei tale cele mai bune, de cafeaua aia care te unge pe suflet in fiecare dimineata iar astazi n-ai mai avut timp s-o bei pentru ca ai plecat in graba, de cartea aia in care te regaseai perfect, de colantii si tricoul ala lejer atunci cand esti in oras si abia mai poti sa respiri in rochia aia stramta si burta pe care incerci sa o reprimi deja nu mai coopereaza, de cainele tau atunci cand nu mai dai cu orele pe acasa, de mama ta si stresul pe care ti-l provoaca, atunci cand e prea liniste in jurul tau, de tatal tau cand simti ca nu mai are cine sa te protejeze, de fratele tau cand nu mai face nimeni misto de tine, de prietenii aia care au facut parte din viata ta iar acum nu sunt altceva decat niste straini, de banii aia cheltuiti ieri, de shaorma aia pe care ai mancat-o aproape fara sa mai respiri, de rasul tau de altadata, care parca azi nu mai e atat de profund, de calatoria aia cu trenul in care uiti de tot, de vibe-ul ala de la festivaluri pe care nu o sa-l uiti niciodata si dupa care tanjesti in fiecare vara, de fericirea aia in care sufletul tau iti sopteste un “multumesc ca ai atat de multa grija de mine si ma hranesti” te invaluie, de pozele pe care le-ai pierdut atunci cand ti s-a furat telefonul, de marea in care visezi sa te arunci imediat cum ajungi pe plaja, de fluturasii aia care nu-ti dau pace atunci cand iubesti, de Vama, de bunicii de care nu ai reusit sa te bucuri atat cat ti-ai fi dorit, de adrenalina pe care o simti atunci cand faci ceva ce iti doreai de mult timp, de iubirea aia care te consuma si scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine, de libertate, de copilarie, de…tot.
Îmi spun mereu că o femeie nu e făcută să fie altfel decât sensibilă. Că ceea ce ne deosebeşte iremediabil şi irevocabil de bărbaţi nu e neapărat frumuseţea ori capacitatea de a comunica mai bine sau mai uşor, ci tocmai zvâcnirea aceea care nu ne lasă să fim reci, indiferente şi mult prea logice, uneori. Şi totuşi…
Observ frecvent cum oamenii fac adesea confuzii. Cum femei obişnuite, care plâng pe furiş la filme siropoase, spre exemplu, sunt catalogate drept slabe, în timp ce altele, faţă în faţă cu situaţii care stimulează emoţii intense, sunt etichetate nemilos în seama celor fără tărie de caracter. Şi asta, de ce n-am recunoaşte-o, taie aripi şi frânge câte-un vis care se otrăveşte firesc sub puterea distrugătoare a lui „eu n-o să pot, pentru că n-o să fiu niciodată în stare”.
Eu cred că a fi o femeie puternică nu-ţi reprimă dreptul la sensibilitate. Că…
Cum ar trebui sa incep? Cred ca nu exista un inceput mai potrivit decat acela in care iti lasi sufletul sa se exprime, sa transmita, sa-ti astearna gandurile intr-un loc sigur, inafara mintii tale unde le-ai protejat pentru un timp poate mult prea indelungat.
Nu cred ca exista o fiinta animalica sau umana in aceasta lume care sa nu fi simtit pe propria piele ce este frica. Poate ca nu toti au o definitie, multi dintre noi ne speriem, ne panicam si fugim, ne indepartam cat putem. Dar cum ar fi sa o acceptam, sa ne impacam cu ideea ca ea face parte din noi si ne formeaza ca oameni, indiferent de firea noastra, indiferent ca suntem slabi sau puternici, indiferent ca avem curaj sau ca lasam spaima sa ne monopolizeze? Ce ati spune sa admitem cine suntem? Sa ne iubim toate defectele, inclusiv fricile? Acea frica ce te acapareaza atunci cand te gandesti ca nu esti suficient de bun? Cand tocmai ai iesit dintr-o relatie care ti-a lasat urme de cenusa dupa ce sufletul tau a ars in flacari, iar tu te temi de orice sentiment nou te incearca, fiindu-ti frica de a mai simti ceva si acceptandu-ti, neajutorat, situatia neinteleasa? Cand iti tremura vocea atunci cand esti nevoit sa vorbesti cu voce tare si te gandesti cum ai putea sa te evaporezi? Cand esti nevoita sa faci tu primul pas? Cand simti nevoia sa oferi totul din tine, insa nu stii daca celalalt este dispus sa iti ofere ceva inapoi? Cand esti singur, descurajat, depresiv si simti ca nimeni nu mai e de partea ta? Cand incerci sa iti faci prieteni noi? Cand nu vrei sa-i spui ceea ce simti cu adevarat de frica sa nu te alegi cu un block mai mare decat tine? Cand te gandesti ca nu vei avea ce sa vorbesti cu persoana cu care iti doresti sa comunici mai mult decat o faci cu tine insuti? Sunt sigura ca ne-am putea enumera fricile intr-o carte intreaga, insa am fi dispusi sa scriem tot atat de mult despre modalitatile de a invinge acest sentiment aprig care, poate ca la prima incercare, pare invincibil?
Cred ca fricile pot fi asociate la fel de mult cu puritatea, de vreme ce ele sunt sincere, fiind dovada simtirii, a rationalului si a faptului ca pana si cel mai puternic om are slabiciunile lui, stiind sa le eschiveze mai mult sau mai putin. Hai sa transformam fricile in placeri, sa vedem dincolo de ele. Nimic nu e atat de rau precum pare, totul poate fi intrecut, iertat sau incercat. Hai sa nu ne mai lasam acaparati de teama si sa vedem dincolo de speranta, sa vedem frumosul ce ne inconjoara si oportunitatile ivite daca transformam frica intr-un strop de curaj. Tot ce trebuie sa facem e sa pasim cu dreptul, stangul isi face loc singur mai apoi. Asa ar trebui sa tratam si viata…singurul lucru de care ai nevoie fiind un strop de vointa, de fermitate, de dorinta, de simtire si putina iubire, urmand apoi sa ai parte de tot ce ti-ai dorit.
INDRAZNESTE SA VISEZI, INDRAZNESTE SA IUBESTI, INDRAZNESTE SA SIMTI, INDRAZNESTE SA DORESTI SI SA SPERI! Lasa-ti fricile sa te defineasca, sa vorbeasca de la sine, demonstrandu-ti frumusetea si autenticitatea. Nu te ascunde intr-un colt, risti ca viata sa treaca pe langa tine si nu stii cate regrete vei capata mai apoi. Simte si uita ce a fost in trecut, ofera-ti sansa de a-ti reface sufletul si inima uitate-n neant, fii tu. Fii asa cum ti-ai dori, cum ai visat dintotdeauna insa niciodata nu ai putut sa fii suficient de puternica. Si fa-o azi, cat inca mai ai sansa asta. Scrie-i acelei persoane careia n-ai avut fermitatea de a o face pana acum. Calca-ti pe orgoliu si daruieste mai mult decat ti-ai dori sa primesti. Infrunta necunoscutul si, cel mai important, iarta. Traieste fara regret si fa-o din plin. Indrazneste sa ai dorinte neobisnuite, visuri ce initial pot parea intangibile, pentru ca nimic nu e imposibil cand esti imprejmuit de o nestavilita si nelipsita dorinta.
Trebuie sa recunosc ca scriu asta dupa ce am vazut un film care m-a lasat fara cuvinte si mi-a oferit cateva grame de inspiratie si curaj pentru a-mi asterne gandurile pe foaie, sau, pentru a nu mai fi atat de old school, pe acest nou blog. In caz ca nu ati vazut “The Shawshank Redemption” pana acum, va garantez ca nu veti regreta nicio secunda. Asupra mea a avut un foarte mare impact, inspirandu-ma sa scriu acest articol care nu este neaparat relevant, insa mie, personal, mi s-a parut cel putin genial. Nu numai ca a devenit noul meu film preferat, luandu-i locul lui ‘Shutter Island’, nu doar pentru faptul ca unul dintre actorii principali este Morgan Freeman, ci pentru ca transmite, mai mult decat imaginatia ta poate concepe. Nu va lasati pacaliti de faptul ca este un film vechi, din ’94, gandind ca “nu suport filmele vechi”, “aoleu, nici macar nu eram nascuta atunci” sau “deja am un film preferat, n-am nevoie de altul nou” pentru ca that’s not how you should do it. La cat e de vechi, pe atat e de bun. Plus ca e si pe Netflix, ceea ce va ofera un motiv in plus de a-l viziona. Eu am savurat din plin fiecare secventa, asa ca, atunci cand aveti timp, sper sa va bucurati de el cel putin la fel de mult precum am facut-o eu.
Intre timp…nu uitati sa traiti in fiecare zi nu decat prin faptul ca sunteti oameni si aveti dreptul la viata, ci simtind, iubind, iertand, plangand, razand, uitand de frici, de retineri, de regrete. Tine-ti speranta vie si astfel iti va inflori si sufletul. Indrazneste sa traiesti, experimenteaza-ti si cele mai ascunse ganduri. Ofera viata atat viselor, cat si visurilor tale!
Blooming Dreams 