Cum ar trebui sa incep? Cred ca nu exista un inceput mai potrivit decat acela in care iti lasi sufletul sa se exprime, sa transmita, sa-ti astearna gandurile intr-un loc sigur, inafara mintii tale unde le-ai protejat pentru un timp poate mult prea indelungat.
Nu cred ca exista o fiinta animalica sau umana in aceasta lume care sa nu fi simtit pe propria piele ce este frica. Poate ca nu toti au o definitie, multi dintre noi ne speriem, ne panicam si fugim, ne indepartam cat putem. Dar cum ar fi sa o acceptam, sa ne impacam cu ideea ca ea face parte din noi si ne formeaza ca oameni, indiferent de firea noastra, indiferent ca suntem slabi sau puternici, indiferent ca avem curaj sau ca lasam spaima sa ne monopolizeze? Ce ati spune sa admitem cine suntem? Sa ne iubim toate defectele, inclusiv fricile? Acea frica ce te acapareaza atunci cand te gandesti ca nu esti suficient de bun? Cand tocmai ai iesit dintr-o relatie care ti-a lasat urme de cenusa dupa ce sufletul tau a ars in flacari, iar tu te temi de orice sentiment nou te incearca, fiindu-ti frica de a mai simti ceva si acceptandu-ti, neajutorat, situatia neinteleasa? Cand iti tremura vocea atunci cand esti nevoit sa vorbesti cu voce tare si te gandesti cum ai putea sa te evaporezi? Cand esti nevoita sa faci tu primul pas? Cand simti nevoia sa oferi totul din tine, insa nu stii daca celalalt este dispus sa iti ofere ceva inapoi? Cand esti singur, descurajat, depresiv si simti ca nimeni nu mai e de partea ta? Cand incerci sa iti faci prieteni noi? Cand nu vrei sa-i spui ceea ce simti cu adevarat de frica sa nu te alegi cu un block mai mare decat tine? Cand te gandesti ca nu vei avea ce sa vorbesti cu persoana cu care iti doresti sa comunici mai mult decat o faci cu tine insuti? Sunt sigura ca ne-am putea enumera fricile intr-o carte intreaga, insa am fi dispusi sa scriem tot atat de mult despre modalitatile de a invinge acest sentiment aprig care, poate ca la prima incercare, pare invincibil?
Cred ca fricile pot fi asociate la fel de mult cu puritatea, de vreme ce ele sunt sincere, fiind dovada simtirii, a rationalului si a faptului ca pana si cel mai puternic om are slabiciunile lui, stiind sa le eschiveze mai mult sau mai putin. Hai sa transformam fricile in placeri, sa vedem dincolo de ele. Nimic nu e atat de rau precum pare, totul poate fi intrecut, iertat sau incercat. Hai sa nu ne mai lasam acaparati de teama si sa vedem dincolo de speranta, sa vedem frumosul ce ne inconjoara si oportunitatile ivite daca transformam frica intr-un strop de curaj. Tot ce trebuie sa facem e sa pasim cu dreptul, stangul isi face loc singur mai apoi. Asa ar trebui sa tratam si viata…singurul lucru de care ai nevoie fiind un strop de vointa, de fermitate, de dorinta, de simtire si putina iubire, urmand apoi sa ai parte de tot ce ti-ai dorit.
INDRAZNESTE SA VISEZI, INDRAZNESTE SA IUBESTI, INDRAZNESTE SA SIMTI, INDRAZNESTE SA DORESTI SI SA SPERI! Lasa-ti fricile sa te defineasca, sa vorbeasca de la sine, demonstrandu-ti frumusetea si autenticitatea. Nu te ascunde intr-un colt, risti ca viata sa treaca pe langa tine si nu stii cate regrete vei capata mai apoi. Simte si uita ce a fost in trecut, ofera-ti sansa de a-ti reface sufletul si inima uitate-n neant, fii tu. Fii asa cum ti-ai dori, cum ai visat dintotdeauna insa niciodata nu ai putut sa fii suficient de puternica. Si fa-o azi, cat inca mai ai sansa asta. Scrie-i acelei persoane careia n-ai avut fermitatea de a o face pana acum. Calca-ti pe orgoliu si daruieste mai mult decat ti-ai dori sa primesti. Infrunta necunoscutul si, cel mai important, iarta. Traieste fara regret si fa-o din plin. Indrazneste sa ai dorinte neobisnuite, visuri ce initial pot parea intangibile, pentru ca nimic nu e imposibil cand esti imprejmuit de o nestavilita si nelipsita dorinta.
Trebuie sa recunosc ca scriu asta dupa ce am vazut un film care m-a lasat fara cuvinte si mi-a oferit cateva grame de inspiratie si curaj pentru a-mi asterne gandurile pe foaie, sau, pentru a nu mai fi atat de old school, pe acest nou blog. In caz ca nu ati vazut “The Shawshank Redemption” pana acum, va garantez ca nu veti regreta nicio secunda. Asupra mea a avut un foarte mare impact, inspirandu-ma sa scriu acest articol care nu este neaparat relevant, insa mie, personal, mi s-a parut cel putin genial. Nu numai ca a devenit noul meu film preferat, luandu-i locul lui ‘Shutter Island’, nu doar pentru faptul ca unul dintre actorii principali este Morgan Freeman, ci pentru ca transmite, mai mult decat imaginatia ta poate concepe. Nu va lasati pacaliti de faptul ca este un film vechi, din ’94, gandind ca “nu suport filmele vechi”, “aoleu, nici macar nu eram nascuta atunci” sau “deja am un film preferat, n-am nevoie de altul nou” pentru ca that’s not how you should do it. La cat e de vechi, pe atat e de bun. Plus ca e si pe Netflix, ceea ce va ofera un motiv in plus de a-l viziona. Eu am savurat din plin fiecare secventa, asa ca, atunci cand aveti timp, sper sa va bucurati de el cel putin la fel de mult precum am facut-o eu.
Intre timp…nu uitati sa traiti in fiecare zi nu decat prin faptul ca sunteti oameni si aveti dreptul la viata, ci simtind, iubind, iertand, plangand, razand, uitand de frici, de retineri, de regrete. Tine-ti speranta vie si astfel iti va inflori si sufletul. Indrazneste sa traiesti, experimenteaza-ti si cele mai ascunse ganduri. Ofera viata atat viselor, cat si visurilor tale!
Blooming Dreams 